Ce simplu e să zburzi în voie,
Majuscule și minimoze stau ascunse,
Nu vor să deranjeze și despoaie
Cuvinte lașe prinse-n groase lese.

Un frac se-arată și distinge calea,
Nu-i chip să îl obligi pe dânsul,
Ferit-a domnul minunată valea,
Mai abitir ca sloata ce le taie plânsul.

Pe freancăne ferești te uiți cuminte,
Încerci s-așezi acol’ de-o masă bună,
Dar ce folos când ești lovit de-urâte,
Lamentabile povești cântate-n strună.

Sorbind încet din ceașca vrerii tale,
Tu te răzbuni pe semenția moale.