mi-aduc aminte: va fi o înserare de octombrie din anul 1984
în piața palatului va cădea noaptea și carul mare, din ce în ce mai înclinat pe oiștea sa
va arde pe toată bolta cu flacără încremenită. flacăra lui
se va întinge în vitrinele cu ceasuri și obiecte de porțelan de la parterul bibliotecii universitare
și-n coaja de sticlă a ochilor celor care trec strada, a celor care șofează. flacăra lui
va aminti de venirea zăpezii.

va veni frigul, aducând pe toate televizoarele europei
aceeași imagine halucinată din vreun film poate canadian
aruncând populația
în neîmplinire, în isterie, în ascultarea până la extaz
a zgomotului tramvaielor, a miresmei de casetă feromagnetică
a vocii lui bob dylan, amanda lear
glisând spre ninsoare, amurgire, delir.

îmi amintesc așa de bine cu ce vei fi îmbrăcată: cu pulovărul crem pe care ți-l vei cumpăra abia la anul și cu fusta plisată-n carouri
și cu maldăre de giuvaeruri cu licăriri, scânteieri, gânguriri, pâlpâiri
bijuterii din marile muzee ale lumnii, perlele coroanei și baloanele de săpun peticite multicolor
și pantofi de cleștar lucitor.
va fi sfârșitul lui octombrie și vei țocăni pe trotuar sub carul mare răsucit peste piața palatului
vei fi pieptănată la fel ca foarte demult
vei gândi atât de intens încât aerul roșiatic și dens va lua forme de furouri subțiri și de sticluțe reci, franțuzești, de parfum
îmi amintesc ca acum.

căci îmi amintesc pulpele tale albăstrii, hedoniste și pline
răsfrânte în portiere de limuzine
și îmi amintesc sporovăiala continuă, monotonă, a părului tău
îndreptat cu vârfurile netăiate-nspre autoservire și iarnă.
îmi amintesc cum ne vom reîntâlni întâmplător
în decorul acesta simplu de mare oraș din sud-estul europei.

iar la sutele de mii de televizoare concentrate pe câteva sute de kilometri pătrați
va apărea o pereche de ochi dilatați
și o pereche de mâini va împunge ecranul de gelatină
căutând până și-o urmă de mobilier de care-ar putea să se țină
aruncând populația lumii în nenoroc, în speculații sterile, în paralogisme confuze
în cabale cu literele numelui tău combinate de sute de milioane de buze
de sute de milioane de creiere înghețate...

va veni frigul. pielea mea și-l aduce foarte bine aminte.
în piață va fi atunci foarte frig și va veni miros de zăpadă
dar încă nu va spicui. tu vei trece prin amurgul de toamnă
distrată ca întotdeauna, și nici nu te vei gândi să intri în librărie la dacia, sau poate va fi la acea oră închis.
și în vreme ce vom schimba cele câteva vorbe ca niște obiecte de sticlă mată
voi încerca să prevăd cât de mult fuseserăm odată-mpreună
și cum te îndepărtaseși sub flacăra carului mare, pe când
biblioteca stătuse pe loc în octombrie, rufoasă
și fluturând.