agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3327 .



mai multe poeme
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [dan mihuþ ]

2008-11-17  |     | 



sfatul medicului bolnav

adică la foc, la spuza pe care ne facem negri
din cauza unei perechi de bocanci
îți poți pierde cel mai bun prieten
poate să creadă că i-ai ars dinadins

dar trebuie să asculți ordinea asta contagioasă
să dormi cu pătura trasă până sub bărbie
eu fac focul, eu dreg lucrurile și le împung
în bunăstarea lor, dar ele nu sunt înțelese
pentru că-s prea vagi, închipuie-ți
ce înțelegi când spun lucruri, ce spun eu de fapt

atunci e bine să ai un contraargument
nu ne ajută cu nimic
faptul că am vorbit prea mult
despre chestii nesemnificative
știu că sunt dubios
că divagațiile măresc intervalul
partea plăcută e cât o carte
o aruncăm și pe ea în flăcări mai târziu



mica ședință și ecourile

am pus cortul cât mai aproape de margine
doar în felul acesta mă cuprinde groaza
de toate fleacurile
când mă trezesc dimineața
mă uit de sus
și văd că până în vale e un drum
aș putea pierde din buzunare orice obiect

munții au un declic în piatră
îl ascult cu îndemânare
poate după primele nopți, un pic aplecat
somnul explică în felul lui
zgomotul pe care îmi tot spui că nu-l înțelegi
și nu e sforăit
sau zvâcnet
sau poticnire

e derizoriu să fiu încântat de cât costă
să nu știi pe ce lume te afli
și nu pur și simplu
ci doar răsturnând un pic percepțiile
până când rolurile alea abisale de care știm
câte puțin
se topesc
și dimineața nu mai contează
înălțimea la care mă trezesc, îmi aud glasul



zilnic, norma de îngăduință

ne plictisim de senin, cerul nu mai e
tremurat de aer și respirația caldă fuge din gură
spre ceață
sau nu e doar atât
ci noi doi, gorgane voodoo peste întinderea unsuroasă

nu mi-ai mai povestit
despre chestiile interioare care alunecă
iar felul tău mi se pare foarte inexact
ceva surd am mai auzit și ieri
despre importanța lucrurilor care se petrec sub cer liber
sau situațiile trecute prin minte
ca aerul sau ca aburul
căci urletul e o roabă
în ea ne punem cu totul și ne plimbăm
prin curtea spitalului, pe sub arborii de tuia
cu mânile bandajate

dar aici e altceva
nu poți să-mi spui cum faci
cu oamenii în apropiere, gata să-ți sară în ajutor
dacă-ți fac ceva brusc, dacă te înțep

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!