De ce te-mpietrești, o, inima-mi frântă,
Când orice bătaie spre stele te-avântă,
Căci glasul tău spune ce mult o iubești,
Zi-mi, inimă frântă, de ce te-mpietrești..?

De ce ești vânjoasă și rece ca gheața,
De nu simți tristețe, nici zâmbet pe față
Și te mai topește doar “bine-rămasul”,
Zi-mi, inimă frântă, de ce ești vânjoasă..?

De ce nu visezi în noaptea adâncă
Un suflet pereche și lumea de lângă,
Ce-aveau să devină în viață un crez,
Zi-mi, inimă frântă, de ce nu visezi..?

De ce nu mai bați, ca-n ușa spre mâine,
Căci doar amintirea în astăzi rămâne
Și nu vrei să zbori, să te-avânți, nici să cazi,
Zi-mi, inimă frântă, de ce nu mai bați..?