agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-11-23 | | Înscris în bibliotecă de Zaharia Ramona
Se trec și florile de toamnă, cele din urmă flori, și-n casă
Lângă oglinzile-obosite, o fată șubredă și pală Preschimbă florile în vase, evlavios ca o vestală. - Mor florile mâhnite, toamna, în casa cui n-a fost mireasă ... Înc-un mănunchi, și câte visuri și primăveri – câtă ruină! Dac-ar avea grai ca să spuie, oglinda câte n-ar mai spune: A tale brațe obosite putere n-ar avea s-adune Troienele de flori bogate, culese zilnic din grădină. Norocu-ntăilor brândușe culese-n zori de zi pe rouă ... Cum s-a trecut, și cum trec toate pân-vine moartea să te cheme; Azi vasele-s împodobite cu triste flori de crizanteme: În lacrimi tremură oglinda ca fața apelor când plouă. Și-mbrățișați alături plângem, plângi blândă, candidă vestală, Din lacrimi liniștea sporește, ș-a fi târziu pricepi ce-nseamnă. Brândușele-nfloresc de-a pururi și poate soarele de toamnă S-o-nduioșa ca să-ți arunce pe frunte mândra lui beteală.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate