legat la ochi și la mâini
precum un călugăr
sau prizonier de război căruia
nu cunoaște nimeni motivul
mă parcurge trotuarul de nu știu câteori pe zi
îmi descuamează pașii
le frământă
până ce se transformă-n aluat
din care va face pâine
pentru moartea flămândă
ce stă continuu la colțul său
cerșind vieți
și ținând în mână nesfârșite mătănii

împiedicat de un bulgăre în formă de cupolă
îmi ridic privirea deasupra
beau o gură de cer
aprinzând o țigară coc în mine
o lipie arăbească în care mă așez
așteptând să mă înalț ca pe farfurie zburătoare