agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1583 .



O poveste de-a lui Liță
poezie [ ]
un altfel de proză scurtă

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Octavian Miclescu ]

2008-11-26  |     | 



Lui Liță, pe când era mitel, îi era frică de întuneric.
Când se mări, așa, odată cu timpul,
Începu și el a-nvăța să citească.

Începu mai ales seara, să citească-n stele
De-o să plouă a doua zi,
Cum o fi bobul la toamnă,
Cine-o să mai cadă grea pe uliță.
Și asta fără a pleca ochii-n cărți,
Ori urechea prin zidurile caselor…

Îl întrebai, hei, așa mai încoace…
Îl întrebai pe uliță spre popasul
Dinspre Hămuleni,
Ori pe miriște, colo-n Valea Tătarului,
Și-l prindeai în nădragii ponosiți,
Și-l întrebai:
Măi, Liță, ies godacii în primăvară?
Iar Liță nu mai privea în sus să cerceteze cerul
Se afunda în ochii tăi ca și cum acolo trebuie să cați!
Nu toți, vreo duzină-n tot satul! Așa-mi spuse atunci.

Apoi,
Muierea mea dă să nască, ce zici?
Iar Liță: Să-i spui Maria, nea Cutare, că fată va fi
Dar s-o ferești de cal, auzi?, de cal s-o ferești
Că poa’ să ajungă mare…

Și-ntocmai, fată fuse!

Dar, nea Cutare, ăla, uită de Liță.
Sătenii îi mai dădeau ceva de crăpăt, o mămăligă
Un ciot de brânză tare și verde
Ceva acolo, că mâine a să plouă și poate-mi cresc și mie
Godacii.

Când muri Maria,
Sătenii o plânseră ei cât o plânseră, apoi își amintiră de Liță al lor
Și uitară de godaci, de pământ, de ploaie
Luară ce apucară-n mâini să-l mântuiască.

Îl găsiră dimineața de-abia suflând
În patul lui.
Nea Cutare, ăla, intră primul, foc de supărare,
Pus pe mântuială –
Pară, ce mai!
Măi, nea Cutare, șopti Liță, nu-ți spusei, bre,
s-o ferești?
Nu-ți spusei?
Apoi se lăsă ușor, cu privirea-n tocul ușii.
Sătenii parăsiră casa de chirpici plecând care-n cotro
Spre casele lor, la muieri și la vite, că veni, iată, seara
Și le-or fi și lor foame,
Iar nea Cutare, ăla, se așeză pe vine.
Fumă toată noaptea alături de Liță,
Ãla de plecase și el, acum, după Maria lui…

(18 ianuarie 2005 - "Decojitul cerului")

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!