agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-11-27 | | Sunt tot o privire adăpostită sub aripa zilei din adăncul veacurilor Până la capătul privegherii cade întețit din ființă în neființă un zbucium arzător cu strigăt mut gata să se spargă Căutând să dea o vrednică interpretare concepției despre lume a lui Goethe și Schiller, Rudolf Steiner subliniază în tratatul Enigmele filosofiei: "Pentru cel ce caută adevărul în concordanță cu ceva exterior nu există decât o singură formă a acestuia și, împreună cu Kant, va porni în căutarea acelei "Metafizici", care, nu mai ea, "va putea să apară ca știință". Cel care vede în adevăr fructul suprem al oricărei existențe, acel ceva în care "Universul, dacă s-ar putea percepe pe sine însuși ca și cum și-ar fi atins ținta, ar izbucni în strigăte de bucurie, admirând culmea propriei sale deveniri și existențe" (cum spunea Goethe în expunerea lui despre Winkelmann). Și tot Ghoethe, vorbind despre vederea s-a în spirit îi scrie lui Jacobi: "Tu ții la credința în Dumnezeu, eu țin la contemplare". Pentru mine, actele ființării poetice sunt din ( și prin ) credință în Dumnezeu, devenite proiecții contemplative). Pentru că, ființarea sporită prin contemplare duhovnicească se armonizează cu locul sacru din (și prin) "in templum", adică în "Templul lui Dumnezeu".
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate