aș vrea să mă trezesc din tine ca dintr-un oraș străin
să nu cunosc nimic
aceeași senzație pe care o am de fiecare dată
când dorm într-un hotel
primul gest dimineața este să mă duc la fereastră
o impresie déjà vu în loc de cafea mă trezește brusc
îmi pun în rucsac ghidul, aparatul foto, șapca
și plec
ca un vagabond să hoinăresc
pe străzile ce se termină tocmai în inima ta
aici e un sens giratoriu
în care mă învârt de câteva ori
până amețesc ca dupa o țigară gitanes

bat o dată, de două ori
speriată, cu rimelul curs
ca un cuvânt negru pe gamba stângă
în oraș nimeni nu mă cunoaște
intru în el așa direct cu mâinile goale
îl pipăi, îi simt pulsul sub tălpi
inima i-o scap jos în praf
dar nu sesizează

de frică o ghemuiesc în mine
până când curentul electric este oprit
și străzile sunt luminate
de ceva mult mai intens