agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-12-02 | |
bătrînul de la doi expectora întotdeauna la două
îl auzeam prin tavanul subțire tușind ca o vită mi se părarea că deasupra e un apartament cu monștri bătrîni și bănuitori într-un fel devenise borna mea kilometrică așa știam cît mai am pînă la ziuă de fapt dacă ar fi să-ți explic bornele din nopțile mele prima ar fi bătrînul monstru cu tusea lui uscată apoi gunoierii călare pe o lighioană cu fălci de metal o auzeam pufnind și calculam cît mai pot ține ochii închiși în cele din urmă la șapte fără zece se stingeau felinarele a venit timpul spuneam să-mi iau mîinile coastele și să cobor spre cîmpie firesc bătrînul expectorase la ora două dormeai te-am ținut de mînă tot timpul tu ai visat că murisei și că locuiai într-o bulă pe fundul mării eu am visat că murisem dar visul meu n-avea continuare * el e atât de duios ca un porumbel mă strânge seara între aripi prinde licurici pînă la ziuă caută oamenii pe care îi reface cu sfințenie crede ramona crede și vom învia cu toții ca să ne amintim mai tîrziu când am părăsit pentru totdeauna viața de munte și noaptea în care ne-am ținut de mînă tot timpul dimineața sufletul nostru era gătit ca de horă cîtă liniște peste oasele noastre peste chipul nostru undeva departe zac ei copiii de la gară cărora le-am dat măgura femeile bătrîne cu șireturile desfăcute și plase prea grele femeile îmbătrînite prea devreme de vreun amant nehotărît noi respirăm facem curat în casă ne uităm la televizor înaintăm împreună pe drumul cu piatră cubică * am învățat să vorbesc doar dacă e ceva important uite m-am înrolat în legiunile tale mi-e tot mai greu să rezist mi-a crăpat pielea ai ieșit prin toți porii nu mă doare nimic doar o moleșeală plăcută ca atunci cînd mori de hipotermie ieri a fost o ceață cumplită ai fi crezut că orașul meu alăptează ori că te sufoci la prima gură de aer cumva în siguranță orbecăiam ca un motan chior știi tu motanul acela pe care l-ai luat în brațe în fața chioșcului te-am certat că nu voiai să-i dai drumul vînzătoarea ne credea niște hoți versați poate am simți altfel dacă am ști că lucrurile mărunte sînt doar semințe din care vor încolți lucruri mai importante am ajuns la semafor voiam să merg pe un drum lăturalnic m-am răzgîndit capul sus pieptu-nainte privește oamenii-n ochi exact așa cum ai zis am aprins o țigară mi-am imaginat că ne plimbam de mînă cu cei trei copii am promis că nu fumez de față cu ei am stins-o la biserică adorație cristos rege dumnezeu n-avea ce să-mi spună nici eu lui am plecat mama lucrează în bucătărie o ajut fac tabele cu legile lui Mendel acum pot să-ți spun dacă vom avea gemeni sau nu tot restul zilei am stat cu tine știi asta după felul în care respir m-am convins nu e nevoie să strig dacă ești lîngă mine oamenii au nevoie de nume doar cînd lipsesc
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate