A venit iar momentul acela când gândurile vorbesc de la sine
fără să mai pot face nimic să le opresc.
Se întâmplă
Uneori să nu mai dorească să tacă, se întâmplă să nu le mai pot amuți
e oarecum ciudat
ce zace în noi, așa,
Adânc,
fără scăpare
Fără nimic.
Doar pentru noi.
Aș vrea să aprind o lumină
să văd pe unde pot ieși
la iveală
Pentru noi,
Pentru ei,
Pentru toți.
Ce simplu ar fi să-mi stea iubirea pe un băț
Așa, la soare,
să se încălzească…
Aș privi altfel omenirea:

Cu ochi mai buni…
Mai calzi…
De caprioară…