Motto: Escato bebeloi (vechii greci)

Sunt singurul om care s-a născut fără intervenția și concursul vreunor părinți de ambele sexe. Dumnezeu m-a zidit, din lemn și din căpușe, într-o vreme de urgie, într-o cetate de joc.
Când am venit pe lume, îmbrăcat într-o armură de fildeș, cu mari pete de lepră, toți caii din univers au nechezat, entuziast, la unison și au încetat de a-și mai prelinge dorințele pe uliți, iar un convoi compus din șapte mii de scripete, din fleici, din iele și din astre, mi-a ieșit întru întâmplare, strigându-mă pe nume și apăsându-mă pe nume și apăsându-mi lipitorile cu capul. (...)
Întâmplările mele au fost, însă, atât de multe, încât de câte ori vreau să le istorisesc, încep să-mi iasă păsărele din condei și-mi zădărnicesc elanul.
Adineaori o păsărică, mai conservată, în profunzime, decât toate celelalte, mi se așează, după ce zbughi din vârful peniței, pe coadă, și mi-o mănâncă, cu ciocul ei șiret, mai repede decât putui să bag de seamă.
Acum sunt necăjit că podoaba mea cea mai de preț e mutilată, și nemaiîndrăznind să mă arăt mulțimii cu cele câteva fâșii de bumbac care mi-au rămas în loc, închei povestea, cu rușine și cu degetul meu cel mare, pe care mi l-am pus pavăză la spate.