Mi-a amorțit zâmbetul pe buze,
De un patent,
Un dinte, doi dinți trei...
Iar muzele ma lasa repetent,
De mine, în mine
Afara,plouă neatent,
În mine cânta zmei,
Tramvaiul cară un poet...
În rest,nimic concret,
Nimic concret...
Aaa, scuze!
Un om fură discret,
O muză, două muze,trei...
Nimic concret...