o iarnă cu fâșii de bitum răvășite
și-un milion de beculețe kitsch ca în bombardamentele din jocurile sega

o insulă a indiferenței
oamenii sunt valuri sau dinți

alocuri bisericile își ridică spre cer mâna înecaților sub clopot

din ce în ce mai multe biserici

multe fără stăpân

într-o dimineață nu va mira pe nimeni că primăria le va castra

prima ninsoare va șterge din amintirea colectivă chiar și această coadă
a cheltuitorilor

de prea multă lumină nu-mi pot privi ceasul dar simt
e prea târziu să mai putem dormi

atâtea depozite de materiale de construcții
și toate închise
nu vom găsi la timp smoală

fără costum și cravată
apa va ieși dintru noi cu nesiguranța chefliilor din cârciumi de jad

bien reveille moins bien hiroshima