doar cînd te simți singur și uitat
îți amintești rugăciunea
clipa urletului încins
în vene

linia asta am trasat-o pe mijloc mai demult
dar e prea subțire
ca să acopere plînsul

deschizi umbrela roșie
pornești în zi de ianuarie pe străzile
unde se vînd semințe
îți iei și aspiratorul
să sorbi mizerie și iarnă

improvizezi căderi pe gheața uscată

partea asta o știai mereu
unii oameni se tem să pară umani
repet fraze inutile
acel băiat a murit într-o explozie tîmpită
dar nu înainte să-mi dăruiască o amintire
pe care mă cațăr
pînă la el