Trompeta fără muștiuc - fragmente

Lumea în care mă aflu o închid în cuvinte într-un CD.
Dar ce dracu să fac cu țânțarul care întruna țiuie și mă
enervează?
Þiuitul lui îmi bruiază gândul
îmi folosesc forța de a mă concentra și mă transform în
cuvânt
cineva pune o virgulă înaintea mea și după mine
ei da!
Acum sunt un cuvânt proaspăt redactat
având statutul de cuvânt mă voi opri pe buzele unui scriitor
cu tupeu sau fără, am să îl întreb la ce restaurant face
astăzi plajă
după câteva fraze întâlnesc un poet
îmbrăcat doar în slip din cuvinte, cu pipa în gură și vodca
în față
stă la masa de lângă mine
mă plimb prin câteva fraze și îmi dau seama cât de important
sunt, având statutul de cuvânt
sunt un cuvânt important și îmi îngădui să mă lipesc de
pachetul cu țigări al fiecărui scriitor
Ei drăcie!
Acum văd lângă mine o poetesă cu burta mare care țopăie și
se învârte fiindcă a înțepat-o țânțarul care mă țiuia
pe mine
Și uite așa!
De când m-am transformat în cuvânt, adun în mine și ce îmi
place și ce nu îmi place.


Noaptea umbrele urlă împreună cu câinii
fac ca toți dracii
uite o stafie cu țâțele la vedere.
Ha, Ha!ce se mai veselesc nebunii!
Vine spre mine o stafie care mișcă din șolduri și din
șezut, cu picioarele legănându-se în gol.
Câteva stafii aduc cu ele un corp pitic cu un cap imens și
urât, pe fruntea căruia scrie Toulouse-Lautrec
umbrele fac ca toți dracii, câinii urlă
îmi bag degetele în urechi și scot limba să îi sperii pe
toți
deschid ochii
se face lumină
nu văd nici umbre nici stafii
în schimb văd un câine care stă lângă mine și suflă în
trompeta fără muștiuc.


Tinerele femei ard ca niște torțe
eu dansez în fața lor ca un leu în fața unei fețe palide
privirea mea se topește peste o tânără femeie cu cizme lungi
și negre care din neatenție cade într-o groapă
râde de necaz și înjură
mă îndrăgostesc de tânăra femeie, arde ca o torță
continui să dansez ca un leu în jurul ei
cizmele sale negre lucesc ca o oglindă
în ele îmi văd sexul
dansăm amândoi în praful străzii
suntem înconjurați de alte tinere femei ce ard ca niște
torțe
amândoi ne întndem pe burtă peste flori de poliester
în urechi îmi sună vocea otrăvitoare a unei femei mature:
- Domnule! Nu vă supărați! Galeria de artă s-a închis!
Balerinele din tablourile lui Degas pleacă să se odihnească
revoltat închid ochii
poetul din mine întinde mâna și răpește o balerină dintr-un
tablou
tânăra arde ca o torță
excitat, las cuvintele să facă sex între ele.


COPYRIGHT BY PETRE P. BUCINSCHI