agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2500 .



poeziile mele aiurite
poezie [ ]
poezii

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [mircealupu ]

2009-01-10  |     | 



Frunte
Frunte de tei
Cu riduri adânci,
Departe de lume
Dintotdeauna bănuitoare
Chiar si atunci când
Indrăznind
Se deschide o floare
Ascunsă grăbit
Intre pletele reci
Ghicită doar dupa parfumul
Ce-nvaluie trupul
Nepăsător
Iubit de copacul tăcut
Care
Se teme de om

Strada mea
Merg de pe o parte pe cealaltă
Fiindcă nu vreau sa se termine
Strada pe care imi place sa ma plimb
Niciodată

Pe langa casa pe care o iubesc
Merg in cerc mereu
Sa mi se pară un sat,
Numai al meu

Inconjor de mai multe ori
Copacul pe care il admir,
Să cred ca e pădurea
De care mi-e dor cand respir

Un univers in care a fi
Inseamnă un singur minut
Pe care il incercuiesc
Preț de o zi

E timpul
ne strângem mâinile
nu mai putem sta
și nimeni nu vrea
sa o desprindă primul,
de teamă ca
celălalt sa nu cadă
in prapastia pe care
fiecare
a săpat-o celuilalt

Trecutul
trecutul poate fi
o cochilie de melc,
sigilată atat de bine
incat seamănă cu
piramidele faraonilor
din deșertul in care
nu plouă niciodată-
cine-si mai amintește
ca deșertul acela
a fost cândva
o verde câmpie

De unde se naște?
Poezia se naște
Și din păcate
Păcatele se nasc
Din oameni
Oamenii se nasc
Din alti oameni
Și tot căutând
Ajungem la păcatul
Originar
Poezia se naște
Și din singurătate
Singurătatea insă se naște
Doar dintr-un singur om
Și tot căutând
Ajungem la creație
Firește ca poezia
Se naște și din
Bucurie
Bucuria, firește
Se naște tot din oameni
Care, tot căutând in trecut,
Nu-și mai amintesc
Nimic

De ce
de ce nu cad stelele
deodată, toate,
din spirit de solidaritate

de ce nu se oprește
pămantul in loc
din empatie pentru un olog

de ce nu cresc copacii
cu radacinile in sus
din respect pentru cei
care nu au nimic de ascuns

de ce au oamenii nevoie
de un ultim exemplu
de natura care
iese din templu

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!