Sărut agonizante aripi
Și-n zbor de aripi, aripi cad,
Mătase-n păr de trandafiri,
Oglinda mea, un geam descătușat,

Respir anorexic, bătăi de furtună,
Grotescul din mine trosnește cerneală
Și geamul tău bate, mă cheamă întruna,
Cuțite de sticlă să-mi vindece teama,

Pământule, Iată! Cum muza mea plânge,
Anarhic, demonic, pășesc anecdote,
În coatele goale, îmi tremură nude,
Palpabile, ude, idei in calote,

Îmi sfașii agonic, sălbatic, ființa…
Nebun, izolat precum luna în noapte,
Bătut sunt de ploi și mi-e mintea:
Debordantă în moarte .