Plouă, iubito, asfaltul e fum,
cadavre atent ne privesc
de sub roți...
uite, acolo sunt eu, latent mă adun:
din zacerea oarbă, de sub culoarea de scrum.
Uite, acolo ești tu... Te pierzi, te găsești...
Ascultă- mă bine: de timp te ferești-
făr' de abuz, făr' de lăsări, sub asfaltul de roți
tot mai profund mă răsfeți!

Ia-mă din ploaie să nu mor în drum...
sub roți de trecut, sub timpul nebun!

Iubește-mă, doamnă, iubește-mă mult!