cu fiecare fulg ce strălucește-n raza
felinarelor cu sticlă portocalie
din centrul orașului
cu fiecare pas ce-și lasă amprenta mizeră
în omătul pur
ne simțim mai murdari, mai mânjiți

viața a devenit o vitrină de magazin
în care se plimbă vânzătoarea
cu pași nerăbdători
așteptând
clienții, trecerea timpului, vocea caldă a mamei,țârâitul telefonului,
instalația beculețelor rămase de la crăciun
clipește ritmic

ninge alb
ursulețul tău de pluș era alb, acum îți amintești?
fluturii după care fugeai pe câmpul însorit
roiul de nea
copacii se îmbracă
înmormântare chinezească : peste tot veșminte albe
cămașa ta

de-am scutura zăpada asta de pe noi
n-am mai fi așa murdari
dar peste urmele noastre
faldul rochiei de nea...

și ninge