Când clipa din raza lucíe a lunii

trezește în suflet mirare și glas,

cu inima plină de dorul luminii

străbați neștiută eternul rămas;


asceza așteaptă-mplinire-n voință,

credință,

surpare,

urcuș și popas;

cu lacrima-n zâmbet,

cu mintea-n știință,

cu sufletul sus – numai el ți-a rămas…


și biruie raza de aur si-opal

străfulger de viață în lut efemer,

când timpul măsoară doar treceri de val

tu urci prin iubire, iubindu-l pe El…