rămân pe zborul de est al cocorilor
în camera în care îmi țin
ro-ge-gândurile
și gutuile de galben absolut
înfipte în fereastra copilăriei

cu mușcătura nesigură de pe sânul mamei
pentru care am pătimit
și încă
mănânc felia de pâine
în alte orizonturi

am să mă spăl de lacrimi
cu unele proaspete
până voi șlefui perla
de pe negrul absolut
al însingurării