agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-01-22 | |
până la urmă fiecare cu moartea lui că viața ne-o trăim vrem nu vrem la comun mai bine zis la cazan
spuse Pafnutie urmărind atent lumina care se filtra prin geamurile murdare ale bodegii era într-un mic oraș de provincie mai era și o seară anostă cu mult fum de țigară și o ploaie care tot încerca să desprindă vreun rost din povestea aceea tu vorbești ca un înțelept mă Pafnutie ia zi și despre femei câte ceva ce să spun mă ce să spun astea pe mine mereu m-au făcut să tac și să-mi iau la tăiat copacii de pe moșie niște animale repede îmblânzite vai de pletele și sânii celor care le-au alăptat da mă știu și mama-i femeie cu atâta m-am ales dacă tot m-a născut ne-ntrebat și Pafnutie prinse a vorbi în rime urlătoare alergau ca șerpii de casă printre pământuri privirile sale sfredelitoare lumina i se așeză pe umeri și începu să-l asculte cuminte și tremurătoare io încă n-am văzut pe lumea aceasta femeie pe care să n-o poți pune în lanț laud-o mult și mincinos spune-i cu voce de tembel prefăcut că-i frumoasă deșteaptă rotundă și vie spune-i că-i cumperi 3 orașe 4 dulapuri și-o pălărie să vezi atunci scorpiile cum se preschimbă în îngeri din draci mă Pafnutie nu-i chiar așa chirăi cu voce amețită Domnica bătrâna cea slută la față și trup care servea pe la mese alcooluri stătute și cafele din zațuri fierte-răsfierte mă Pafnutie nu fi mă Pafnutie bou femeile îs ca luna de pe cerul de-acasa omului azi mâine ți-a spune și ție vreuna că ești frumos deștept rotund și prea viu că ți-a cumpăra cizme cu carâmbii înalți și-o pălărie ei Pafnutie să te văd eu atunci ce-ai să faci ploaia începu să răpăie mai abitir cu degete de ceață pe geam și exact în momentul acela intră pe ușa bodegii din acel mic oraș de provincie o zarază codată parfumată aburindă și languroasă gura ei de blestem pasul ei de infern Pafnutie începu să strălucească precum beculețele din tavan Domnica tăcu duse mâna la gură sughiță scurt și deplin mă io iubesc femeia prefer să mor la comun decât să trăiesc fără ea spuse Pafnutie convins deodată dă-le încolo îs toate niște scorpii le cumperi cu-n vin le vinzi pentru o pălărie de-o seară oftă Domnica scriind de zor și color la nota de plată zaraza plăti și trecu mai departe lumina serii plecă odată cu ea ascultă acest text în lectura autoarei
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate