agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-01-22 | |
Așteptînd primăvara
Îngăduie să crească o nouă taină peste cuvintele semănate-n țărînă! Lasă iarna să le spulbere în lumina-nghețată și să le-ngroape în înțelepciunea pămîntului așteptînd o primăvară ce va uita să vină! Iarnă timpurie Ninge duios pe sufletul meu. Fulgi răzvrătiți împietresc obosiți pe genele timpului și ard amintiri ce-mi cîntăresc viețile trecute pustiite prin veacuri adunate acum în prima zăpadă! Și, ninge! Ninge duios pe sufletul primei zăpezi! Anotimpul lacrimilor Anotimp al lacrimior încrustate pe palmele plînse ale sufletului mă-năbuși cu iluzia veșniciei cu flacăra nevăzută ce-mi devorează în liniște timpul. Anotimpuri îngropate Anotimpuri îngropate revin în memoria timpului meu unduindu-și pletele peste anii mei netrăiți. Mă strecor, printre clopote, cu dangăt mut în toate ungherele inimii tale fără să știi cînd îi voi sparge pereții. Anotimpuri pierdute Anotimpuri pierdute se dezlănțuie în vifornițe liniștite și înalță ramuri de sînge ce curg ca iedera-albă, sălbatecă, unde nimic nu mai amintește urma din umbra anotimpului de uitare. Anotimpuri bezmetice Anotimpuri bezmetice prinse în jocul ielelor dănțuiesc pretutindeni și vor să mă-nhațe din casa luminii. Anotimp încătușat Vine anotimpul încătușării ce-și zornăie zalele pe tîmplele mele; îmi scutură pămîntul de stele acoperindu-mi lumina de unde țîșnesc cu strigăt înalt în ecoul prunciei. Anotimpul tăcerii Am adormit în anotimpul tăcerii al reîntoarcerii al sufocării al destrămării cuvîntului pîndind fereastra strigătului din răvășitele plete ale adevărului. Anotimpuri risipite Sunt primăvara de pămînt evaporată pe soare Sun toamna din pămînt risipită-n țărînă ce a rodit prin vara uitată și-așteaptă scuturarea semințelor iernii. Anotimp fără trup Sunt amintirea unui anotimp fără nume, uitat pe drumul cenușii în candele de sînge, contopit în umbra mormintelor fără timp, fără trup, fără lumînări. Anotimpuri inerte Cînd marea va crește pe munte și izvoarele vor umple văzduhul fără cîntec de ploaie, voi dveni pasărea mării pe genele valului, mă voi transforma în paleta de culori, fără nici o culoare, cu care-ți voi picta anotimpurile inerte. Volum aparut la Editura "Axa" Botosani/ copyright : Viorela Codreanu Tiron
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate