privesc în fiecare zi în urmă
să nu uit
să nu pierd amprenta pașilor făcuți
căci viața e ca și deșertul
în care ți se pierd urmele cu repezeală
pe nisipurile mișcatoare
nu pot să mă prefac că am uitat
care a fost cuibul în care am crescut
care a fost drumul pe care l-am străbătut
și oamenii ce-n timp m-au cunoscut
nu pot să uit deși aș vrea
căci asfel mai ușoară viața aș avea