Motto:
“I´d been sitting in the fucking waiting room half an hour”, Sarah Kane

când va fi ziua mea se va întuneca mai devreme/ toți oamenii se vor grăbi spre case/ vor cumpăra umbrele/ sub tălpi un anotimp autist se va naște odată cu mine/ aș face din cuvinte o grămadă/ să mă culc peste ea

în mine s-a spânzurat un tânăr alcoolic/ nu am nicio vină/ nici măcar nu știu pe unde a intrat/ nu l-am văzut niciodată/ se răsucește/ fandează în sârma ghimpată/ ca un animal rătăcit de turmă/ oasele lui au prins promoroacă/ la spectacolul de gală poartă mereu o garoafă roșie

despre mine nu se poate spune nimic precis/ cineva își amintește că m-ar fi văzut acum un an/ băteam din poartă-n poartă/ sângeram emaciat/ eram singură/ un bărbat încerca să mă locuiască/ să mă dea afară cu sila/ astăzi îmi amintesc de mine/ îmi imit mersul și râd în oglindă

nu am nici vârstă/ nici haine/ doar un paznic sinistru dă ora închiderii/ atunci mă ghemuiesc încât e numai inima de mine/ o poți da de-a dura în curtea interioară

mă îndrăgostesc aiurea/ de bărbați neobișnuiți/ care ies din ei când te aștepți mai puțin/ umblă hai-hui pe străzi întunecate/ lumina nu-i poate diseca/ desculți/ cu fracul pe mânecă/ aristocrați/ pedanți/ ei fac dragoste doar cu obsesii/ gravitează-n călătorii mute

plec uneori în căutarea lor/ îmi iau doar pielea cu mine/ trusa de farduri/ rochia neagră/ ciorapii port-jartier negreșit/ mă îmbrac cu ultimul poem pe sub inimă

într-un târziu renunț/ mai bine scriu o piesă de teatru/ tu să-mi oprești bătăile ritmice/ așază-te lângă mine despică-mi pieptul/ taie/ închide ochii/ taie și spune-mi: îmi pare bine să te cunosc/ vrei să ieșim la o plimbare?

acum ies de pe autostradă/ o iau de-a dreptul pe terenul viran/ când va fi ziua mea se va întuneca mai devreme/ îmi voi tăia părul