grea e viata fara tine
cand tot simti ca n-ai menire
cand o stii ca e aproape
dar o simti ca e departe
si incerci incet sa speri
cum era alaltaieri
cum va iubeati ca doi nebuni
noapete, ziua ,luni de luni
cum la orice mangaiere
ea simtea numai placere
si la fiecare soapta spusa
ea zambea ca o francusa
dar incet s-asterne bruma
si cu ea vine furtuna
si se transforma din floare
intr-un rug fara culoare
si te-nteapa tot mai des
in glume cu subinteles
dar cand incepi din nou sa vezi
si ai vrea sa actionezi
descoperi ca nu mai ai timp
nici de vorbe nici de ghimp
si usor te consolezi
ca nu mai poti sa te distrezi
ca tot timpul ce-a trecut
nu a fost deloc placut
ci a schimbat in tine tot
si ti-a pus un suflet mort