nu vreau să mai scriu poezie
tu nu o citești
n-o mai citești de mult
de pe vremea cînd iubirea era eternă
cînd te priveam fără să știu ce culoare-ți sînt ochii
fără iris

nu vreau să mai scriu poezie
tu nu o înțelegi
nu o mai înțelegi de mult
de pe vremea cînd mă mîntuiam gîndindu-te
cînd te așteptam la colțul de stradă cu cabină de telefon
fără telefon

nu vreau să mai scriu poezie
tu nu o simți
n-o mai simți în sînge
de pe vremea cînd atingerea ta era a mea
cînd întindeam mîna după un obiect scăpat
din care acum lipsești