agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2309 .



dansul nebun al bucuriei exilate. numirea tăcerii într-o vineri
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Pericle ]

2009-02-21  |     | 








contrar părerii generale robinson l-a alungat pe vineri
îndată ce acesta a fost eliberat chiar de el din mâna canibalilor
defoe s-a complicat încercând să demonstreze moralizator
rolul europeanului civilizat chiar și pe o insulă pierdută

l-a privit cum se urcă în canoea dușmanilor săi
care acum deveniseră ei înșiși hrană pentru alții la fel de fără minte
indiferent că savanții au spus în ultima vreme că poate
și animalele au ceva rațiune acolo în carapace

el a continuat să fie bucuros și să-și îngrijească turma de capre
să mai adauge câte o frunză lată peste colibele sale
câte o liană să strângă un nod peste un stâlp

robinson ați remarcat mai înainte era bucuros
desigur cuvântul deosebit nu l-ați citit înainte de a-l spune acum
și găsea că orice intruziune în bucuria sa nu era binevenită
prea multe referiri la starea sa chiar el respingea ideea
și-și vedea de treburi oricare ar fi fost ele

daniel nu ne spune prea multe despre discuțiile interioare
ale personajului și nu insistă pe mecanismele delicate
el are de făcut o treabă și o face și eu am una la fel
și o voi face indiferent că induc sentimentul de nebunie
în acest locuitor unic al insulei în lectorul acestor cuvinte

sigur că e o eroare de natură freudiană ar spune vineri
identificându-se cu tatăl lui robinson în canoea sa ca un falus

el a mai stat un timp în apropierea malului și l-a privit
l-a auzit cum hohotea și striga se-nfiora când auzea
sunt bucuros atât de bucuros hohotele îl însoțeau
pe acel bărbat ars de soare cu barba aceea roșcată ca un zeu
se apleca atunci pe fundul bărcii sale și legânându-se
rostea scenariul care îi fusese pregătit încă de când plecase de acasă

trebuie să spun adevărul în acest moment
totul a fost o imensă mistificare toți știau despre naufragiu
și teatrul jucat nu avusese altă menire decât să intrige
era prima dată când alexander înțelesese canibalismul
ca pe o latură a naturii umane dornică de spectaculos gratuit

era o dimineață frumoasă cu un soare blând cu apa atât de albastră
ați înțeles că mistificarea continuă și că adevărul e altul
robinson a fost văzut pe la orele 10 AM cum se urcă în barca sa
cum părăsește insula proprie îndreptându-se spre alta învecinată
și era vesel și cânta și striga ca și cum ar fi plecat într-o călătorie
a acostat și s-a pierdut pentru ceva vreme în desișuri
din când în când ajungea până la canoea sa hohote prelungi
și strigăte de durere și alte hohote prelungi și vorbe de bucurie

a revenit spre orele serii mai tăcut decât niciodată
nici un cuvânt niciun strigăt chiot de alungat scatiii
nimic toată noaptea toată ziua următoare și celelalte la fel
și totuși i se părea lui vineri că râsul continuă să se audă mai intens
că bucuria se manifestă cu mai multă putere și cu accente haotice

îl vedea pe robinson cum trebăluiește liniștit cum doarme
fără vorbă fără zgomote de orice fel ar fi fost acestea înainte

când hohotele isterice au devenit evidente vineri și-a întors fața
pe cealaltă insulă unde întârziase alexander și de unde venise tăcut
nebunia se făcea simțită părul lui vineri s-a ridicat vertiginos
l-a privit pe cel tăcut venit la marginea insulei privea la fel
nebunia hohotea nebunia striga blestema se lamenta și-l chema
atunci canoea sa cuprinsă de ceva mai puternic decât vraja șamanilor
se dezlipi ușor de mal stai îl izbi glasul dur al lui alexander
rămâi aici acum nu mai este nici un fel de pericol
de acum încolo te pot numi vineri și tăcere să fie numele tău

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!