Cît de nebun trebuie să fii ca să-ți aștepți moartea
și cît de fericit să o primești
avînd în față hîrtia albă
plaja pe care lunecă oasele lungi ale femeilor
cineva șoptește întruna
a fi a fi a fi a fi a fi a fi a fi
asemeni unor baloane de săpun
ce ți se sparg pe obraz
și tu degeaba încerci să–l convingi că în
spatele crucii se ține un bal
că vine sfîrșitul și nimeni nu își descoperă fața

se face liniște deschizi fereastra
- o gură de aer în vidul acesta
ca un copil rătăcit într-o gară-
arunci cîțiva bănuți în căruciorul paraliticului
el e împins din spate însă tot speră că
va cuceri odată lumea cu propriile-i mîini
și o va strînge la piept cum strîngi pîinea furată
privești peste ape
o pereche de cîini înghesuie luna
te sperii închizi fereastra
doamne cît de nebun trebuie să fii…