Le-am pus îngerilor mâncare-n palme
să ademenesc nemurirea unei zbateri
intacte la miez
semințele iubirilor așteaptă
să flămânzească soarele,
să-i curgă ape răzlețe
spre creștetul blond al facerii de bine,
înfășurate, aripi de căldură,
mă cuprind, mâini mici
îmi iau interiorul ascuns sub piele
și- l culcă pe un vis neavut.
Ascult, mintea mormăie
îndemn de piatră spartă
la marginea unui nor
cântă aerul
pe care învăț să merg, din nou.