Urba-i linistita,targul tot e adormit,
Tutunul tine imi companie in noaptea singuratica,
Privirea-mi in gol prinde felinarul invechit,
Si-ascult ploaia fina in noaptea singuratica...

Imi aminteste de furtuna,de tunet si de vant,
Via imi sopteste si scaunul ma-mbratiseaza,
Si amintirea tipa si inima imi canta
De pe portativul fiorilor,si ochii imi joaca teatru,

Si vad totul clar prin ceata timpului trecut,
Si imi tot rasuna un vers soptit,tacut,
Te iubesc!imi zice el,si teatrul se termina,
Si fluturi stransi in balet tiptil,tiptil,suspina,

Sufletul imi bubuie in agonie,el vrea sa zboare,
Catre viitor si fericire,catre zambet fara chin,
Viata-mi doarme adancita in visare,legamant,
Caci cu soapta cea fatidica,printre tunete-alerganda,
Am semnat chiar vrand-nevrand,
Actul vietii,fericirii,dragostei si numarand
Clipele eternitatii intre ea si insul meu,
Vesnicia noastra,androginul,noi,visand
Ca toate-s scrise-n legamant,
Iubita mea cu parul negru drept stralucitor,
Las posteritatii si iubirii si a celor ce-or sa vina,
Las in scris ce simt cum pot
Ca un tradator intr-un complot,
La lumina noptii si-ntunericul diurn,
Intr-un colt de camera privind,
Spre trecutul nostru si tot in viitor,
Si desi,departe fiind in spatiu si in timp,
Cu furtuna cea barbara ce odata ne-nsotea,
Zumzaindu-mi in urechi,parca-i vis,
Dar sunt treaz,
Ne vom revedea iubito iti jur,
Dar pana atunci iubindu-te ca nicicand,
Tu acolo,eu aici,noi mereu,
Vom avea pe veci Targovistea...