Am crezut că va fi o zi ca oricare alta
apoi ne-am tăiat venele de pe tâmple
ca să scurgem orice gând aiurea.
Degeaba, oamenii încă mor.
Iar contrastul nostru cu lumea de dincolo
Se pare că nu mai există rațional.

Și exteriorul nu mai pare decât un corset
Prost strâns pe alocuri și la colțurile
săruturilor legate acid în grabă se aștern
paianjeni și întotdeauna alte chipuri
niciodată palpabil ale noastre.

La fiecare pas un puzzle indescifrabil
și la fiecare clipă un gol de glonte
rătăcirile noastre evident nu au logică.
Nici o zi nu va fi vreodată aceeași,
doar Dumnezeu se joacă zilnic după prânz
cu lupa deasupra mușuroiului de furnici.

La radio zicea cineva azi că și vitele
uneori fac atac de cord din motive
neelucidate. Probabil personale.