Dispar stele mari,
Mentori și artiști
Iar noi...
Sperăm,să ne alinăm durerea
Prin apariția unor stele mici.

Puțini au rămas,
În cercul iubitei arte
Mulți au plecat din lașitate.
Puțini mai vin,
S-o-mbrățișeze...
Măcar o lacrimă s-așeze,
Pe-ndurerata rană
A artei,a noastră mamă.
Ce veșnic a vegheat,
Cerul plin de stele
Păzindu-și copiii...
De vremuri grele.

Vremuri grele ce-au venit
Iar arta mamă,a murit.
Ea,mereu a-mbrățișat,
A iubit,s-a-ngrijorat.
Dar, puțini au reușit
Să fie demni de mulțumit.