agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-11 | |
sunt tânăr adică 23 și
mi-am văzut tatăl aproximativ de vreo zece ori, de fiecare dată beat. într-o zi s-a așezat în cădere pe scaun, a pus cotul pe marginea sobei, și-a ars mâneca iar în mirosul de fâș ars imprimat adânc a întrebat: în casa asta nu se bea nimic bunica i-a dat vișinată, îl privea rătăcită eu tăceam, îmi era rușine, era un străin ochii mamei sclipeau 2 prin fereastra autocarului oamenii sunt grăbiți și urâți/ în curțile cu flori, mașinile scumpe și geamurile de termopan ascund minciună și plictiseală. mai nou visez o garsonieră și o mașină micuță să ies dimineața la cafeneaua din colț. iubita mea să doarmă mult să nu se trezească înainte de-a termina eu micul dejun, să nu întrebe la ce te gândești? de fiecare dată când o privesc și nu zic nimic. 3 cu trei scaune mai în față, fata cu care ne mângâiam organele genitale acum doisprezece ani, fără să știm ce facem, cu fața albă ca varul mă salută, zâmbind din obligație, deși amândoi știm că la cel mai mic semn s-ar îndrăgosti de mine instant. cercurile din belți sunt mult mai mici și mai rare, fereastra s-a uscat, acum totul e mai limpede autocarul acesta importat din japonia e rigid și radioul merge prost spațiul dintre scaune e foarte mic mi-aș întinde picioarele, aș fuma o țigară aș vrea să fiu strâns în brațe, aș vrea ca domnișoara din față vopsită blond argintiu, să-mi povestească întreaga ei viață. 4 plouă și belțile din asfalt se întind ca niște pete pe creier, privesc oamenii cum se ascund parcă fiecare strop le-ar lua câte o zi din viață. încă odată m-am decis să mă las de fumat să-mi iau carnetul să-mi termin facultatea neapărat. azi mama m-a privit în ochi și mi-a zâmbit. în sfârșit sunt în cluj, aici oamenii se înghesuie în cimitire ca peturile pe someș lângă sala sporturilor
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate