Chipul zeilor demult s-a retras
pe eticheta cutiilor de conserve,
a mai rămas doar ceata bătrânilor
să urmărească o biserică fardată prin ploaie
și delicata mașinărie a florii-soarelui
să uruie pe colină la nesfârșit.

Noi stăm înghesuiți cu vitele pe câmp
și parcă pacheboturi elegante
pe care nervii mării nu le mai suportă
plutesc prin lanurile verzi lăsând
doar urme de petrol și de petreceri.

Astfel ca niște pești fricoși pândim
sub paradisul curgător frânghia
ce-o să ne salte și pe noi pe punte.