Sub albastru se-ascunde rosul,
Prin mare umblând ca un besmetic,
Ca un vers-notând cu gândul...
Banal,uitat,prostesc,patetic.

....

Ce-am mai visat ca un nebun,
Ce-am mai încercat să-ți spun,
Că fericirea este pe lânga noi,
Ce-am mai făcut unu din doi.

Pustnic am rămas ca un pârâu secat,
Ce a visat prea mult la acel lac,
În care mă vărsam ușor cu tine,
Dar tu te-ai scurs pe văi străine.

Ce-am mai zâmbit cu nopți și zile,
Ce-am mai scris mile de file...
Cât te-am purtat pe lângă mine...
Cât am mai plâns,să plâng cu tine.

Cât de sincer ți-am fost atunci,
Când îți vorbeam de noi și prunci,
Ființa-mi toata îți aparținea,
Iubeam...peste putința mea.

Poate am căutat prin ochii tăi,
Marea mea, dar tu prin văi,
Alunecat-ai spre altă mare,
Iar eu te caut pe la izvoare.