Domnul ghioceilor

Naiv, și travestit în ghiocel,
A mai venit odată pe pământ –
Doar cu scufia albă, de pe El –
Și primăvara-n loc de un cuvânt –

Un candelabru blând, și pur, de fel –
O simfonie albă, fără cânt –
ÃŽn turma lui de flori, era un miel,
Și în mutenia lacrimii Lui, Sfânt –

Poate mai e și-acum, sau poate El
Demult e floarea cu pogorământ
Ce n-a gustat al mieilor măcel,
A luminat, chiar și de oameni, frânt –

În dăruirea Lui, de ghiocel…

17 martie 2009