agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-25 | |
Eu nu sunt oceanul cu ochii albaștrii,
în seara noroasă dau versului fir și caut aiurea prin ceața laptoasă pedepse-nflorite ale gândului șir trimise la maluri de monștri marini, șirag ștrengăresc de paznic de noapte ce-adoarme cu gura bălind pe o filă de carte, voi nu țineți gura să latre în palme, cetatea se umple de scopuri năroade, visăm croitorii de litere-ascunși sub Anzi cenușii- erotice fapte transbordate-n copii și crime,în sensul curgând ca o apă spre marea întreagă minciună sfruntată, fecioara-i ca luna ce-o ți navigând pe puntea de lauri-genunchi de pământ, îmi vine în carturi s-adorm distrugând norodul vâscos ce se zbate-n furtuni, sub pânza întinsa între mine și moarte, o pânză ce-o suflă o briză mai gri decât poalele acelor femei argintii care sclipesc sub ursite pustii, înaintea iubirii,pe spaima cararii de sânge, se vând placente rănite de nașteri pierdute precum o spumă banală din care se-adapa cei vi creați să aducă în viață și moarte și urcă iar prova când pupa coboară, suspină cortina pe umerii verzi ca de iarbă ai verii, efort ticălos de mușchi și tendoane pe puntea bătută în cuie de carne, efort și parâme întinse din zare ca nervii născuți în nesomnul din floare, așa oscilează oceanul frumos, întors ca o glastră imensă pe dos, cu ancore-n mâini adorm căpitani, timone albastre de nori milenari, nu plângeți,le strig celor ce poartă cu jale oceanul cu ochii albaștrii la piept, voi sunteți corăbii de cer cu puntea peduncul și vela un vis subacvatic ce-noată prin vechiul mister, acum navigăm spre oceanul tomnatic, falange oțelite, de ger șifonate, deja îngropați precum peștii sub solzi de aramă, cu ancore rupte ce taie lumina de apă felii, acum mă restrâng astenic, stingher , în suflul de gheață al străjerului porții. Fugiți să vedeți de-andăratelea racii cum calcă pe scoicile pline de lavă, sub crusta nevie a oului pradă sunt iarăși aripi ce-nfășoară pe soartă precizia omului-pește înviind Marea Moartă. Acolo-n nisipuri se naște comoara ce-o ține-n căpăstru imperiul de frig, când steaua luminii acum se revarsă, mă-ntreb nenăscut în conștiință de zeu: acum e acum sau cerul înoată prin raci și prin pești cu valuri de fum, mi-arată sirene țipând malul -piatră de care cu fruntea privirii ma legăn curgând... Nu cred, nu e vis,sunt ei, toți în mine și eu , criogenic, în ei ațipit, nu suntem ,nu sunt ce am vrut prima oară, dar facem ce vrem doar odată, pe rând, această plutire în globula de pastă, celulă metanică arzând contenit , ne face să fim un vulcan toți odată ce strigă cuvântul în dor lăvuind, depuneri urcând către ochiul ce-mparte și bune și rele în viața sicriu, zdrobind sec măselele regelui timp, iar timpul, acest carnivor la cravată ce ține în dinți materia arzând, doar el,printr-o cale de lapte ne-arată că azi fuge-n ieri iar mâine vom fi tributul lentilei prin care privesc alți copii ce țes lin și imberb covorul piciorului sfânt. Ne doare tăcerea ce ne calcă prin străchini, ne doare mizeria ce-o smulgem din noi, că-i goală, că-i plină această capsulă în care divinul stă ghemuit ca și noi, ne doare și briza din cer ,vestitoare de oceane albastre ce tin iar în sân culoarea măiastră a verbului "sunt" acum asfințit dar mâine născut din malul de piatra al gândului mut...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate