Din pădurea rătăcită
fiarele îmi dau târcoale,
ochii nopții se agită
și privesc cuvinte goale.

Îmi ascund în spate teama
de furtuna răscolită,
este frig și îmi dau seama
că pădurea-i bântuită.

Nu-i potecă să se-ntoarcă
nici frunziș fără tulpină,
din copac se rupe-o cracă
și pocnește în surdină.

Fâlfâit de aripi zboară
pe la capu-mi dezgolit;
fierbe sângele de fiară
pe pământul amorțit.

Legea junglei e divină
și se-așterne ca o pată
peste mintea rătăcită
ce di umbră se arată.

.....................

Legea junglei e de vină
și nu poate fi schimbată;
rece e, fără lumină
n-are mamă, n-are tată.