Bancomatul cu poezii - fragmente

Stau cu un reportofon în mână, într-una înregistrez și șterg
mă chinui să învăț păsăreasca de baltă, dar degeaba, nu
reușesc!
Încerc să învăț graiul păsărilor cântătoare.
Tot degeaba! Nu reușesc!
Încerc să zbor pe deasupra copacilor străzii.
Fâlfâi din mâini dar degeaba!
Nu reușesc să mă ridic de la pământ.
Fac câțiva pași și mă împiedic într-un stâlp stradal.
Hei, ce ziceți de toate astea?
V-au plăcut?

Caut o idee, pestriță sau rece, în timp ce ochii unei
metafore s-au așezat pe marginea monitorului
nu pot să fac nimic decât să scriu prin respirație și să
mănânc un sandwich
inima localizează un spațiu în care sufletul s-a înghemuit
peste mine vin imagini și viziuni care mă fac să mă simt
ca într-o grădină plină cu spini
un solo de saxofon în surdină îmi șoptește să caut în
memorie un cârlig gol,
un cârlig de care să îmi atârn o idee
între timp, țigara s-a făcut scrum iar ghemul gândurilor
mele a luat foc.

Murmurul pitic al iubitei mele sapă în mine străzi,
străzi pe care cu greu îmi mențin echilibrul când merg
iubita mea continuă să murmure iar murmurul ei mă conduce
la o intersecție
în mine port un regret: că datorită murmurului ei nu voi
ajunge niciodată la țintă
deodată, ea scoate un țipăt fragil.
Þip și eu:
- La dracu! Nu te mai lăsa atât de mult rugată, ți-aduc
meduze și scrumbii!
Ea tace, începe să murmure din nou.
Într-un târziu, înțeleg din murmurul ei că vrea un inel.


COPYRIGHT BY PETRE P.BUCINSCHI