Îmi încolțește iarba-n gând,
În ochi se ivește un soare plăpănd.
Sufletu-mi se vede din zăpezi topite,
Încă-i ghiocel cu priviri albite.
Rândunici sfioase-mi ciripesc în zâmbet,
Astăzi ca zefirul este al meu umblet...
Doamne, iarăși, pentru a câta oară
Simt în trupul meu zi de primăvară!