Plutind prin durere-
Ochii îmi devin proiectoare
De raze, ce încălzesc pelicula
Sufletelor pierdute în neant.

Durerea lor, sfărâmată în mine…
Un alt suflet închis în neagra-i oglindă
Diferit prin puterea căldurii…
Ce emană fericire.

Imagini, ce ochiu-mi lăcrimează,
Imagini pline de contrast-
Blurate însă de ceața adevărului,
Ce stă în calea fericirii lor.

Dar, ochiu-mi umed…
Nu-și pierde speranța
Proiectându-și raza,
Accentuând nuanța
Înlăturând zidul și ceața.

Suspin acum, dezamăgit
Indiferența lor, venin a fost-
Întorcându-mi spatele
Un vânt cumplit
Privirea mi-a înghețat-o.

Dar, doare! căci au uitat,
Că raza-mi ce din ochi plecată,
A fericit, sufletul lor-
Și acum e înghețată.

Și moare!…moare împăcată,
Și iartă!…indiferența lor,
Și doarme!…nu mai ajută,
Și vede!…dar, acum uită.