...din aburii mării,
ce-mi mângâie coapsele,
din mirosul acru de humă-nsămânțată,
din foșnet de carne,
de păduri despuiate,
din zâmbete false,
de falcă-ncleștate,
la plecările tale neașteptate,
din notele ude ce-n palme le-adun
într-un cântec de leagăn,
la răscruce de lumi,
din fiorul durerii,
ce mă paște, târziu,
din amurgul uitării,
mă lași să-ți nasc un fiu?