agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 8247 .



ușa
poezie [ ]
din volumul "Vești din Utopia", Editura A.T.U. - 2011

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [anton ]

2009-04-05  |     | 



ușa era întredeschisă și eu nu știam ce să fac.
îmi era teamă să intru îmi era teamă să o deschid larg
îmi era teamă să rămîn în fața ei
așteptam să vină altul mai hotărît
au venit mai mulți hotărîți
unul după celălalt și niciunul nu îndrăznea să intre
hotărîrea lor se muia și curgea pe trepte ca orologiul lui dali
se încurajau reciproc uneori își ironizau teama
dar teama era acolo o ceață verde plutind deasupra noastră

ușa era întredeschisă nicio cheie în broască
nicio cheie de care să ne legăm_agățăm_spînzurăm
doar gaura prin care priveam cu un ochi
și după aceea ridicam din umeri în fața următorului
ca un fel de plictis universal și indiferent
(ceea ce desigur era o mare minciună)
dar eu nu aveam cuvinte să pot descrie ce anume văzusem
și nici ceilalți nu puteau defini cu exactitate
sufeream toți de o curiozitate epistemică și contagioasă
pe care ne era jenă s-o mărturisim

ușa scîrțîia din balamale
între universul nostru bidimensional și cel de dincolo
fără a se mișca măcar un milimetru
să facem mai mult curent a zis unul
poate așa se va deschide singură
ce idee bună au zis ceilalți să facem mai mult curent
dar în jurul nostru nu era nici măcar o fereastră nici alte uși
decît adierea șoaptelor noastre prin care pluteau molii

între timp bărbaților le crescuseră bărbi sure
doamnele purtau capoate din diftină și zenana cu modele florale
cîteva femei născuseră unele aveau chiar nepoți
devenisem o familie mare
era o bătrînețe blîndă cu miros de ceai de tei și parfum de
levănțică împotriva moliilor
dar teama era încă acolo o ceață verde lipită de noi ca solzii

într-o zi un copil a lovit ușa cu piciorul
aceasta s-a deschis larg în fața noastră
dar nouă deja nu ne mai păsa noi ne trăisem viața
copilul însă a făcut un pas dincolo
mînat de curiozitatea lui personală
apoi s-a întors spre noi și ne-a spus: mdeah!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!