- Miruna, minunată -

Fată frumoasă,
visele noastre
n-au însemnătate.

Fată frumoasă,
zambești la mine
și-mi dai dreptate.

…dar, fată frumoasă,
ai ochii prea galbeni
și ești departe.

Eu nu știu nimic
despre palmele tale
iar tu nu știi nimic
despre pantofii mei vechi:
am pornit într-o zi
cu ei in picioare,
am mers, am dansat,
m-am oprit doar un pic.
Azi stau lângă tine
și-ți șoptesc apăsat:

“Tu nu mă cunoști.
Ești perfectă la trup,
dar ai sufletul mic.
Nu visezi în cuvinte,
nici în culori nu vorbești,
și e doar ca o poză
alb-negru și-albastră
lumea în care trăiești!


Dar, fată frumoasă,
ești sculptată perfect
și lucești mult prea tare
pentru ochi omenești!

Îmbracă-ți rochița cu flori
și prinde-ți părul la spate;
ieșim tiptil
la cafea în oraș.
Ne topim sub priviri
și visăm mai departe.
Ești perfectă la trup,
iar eu sunt copil…
și m-ascund ca un laș,
inutil!


- Ana -

Cafeaua
nu mai avea nici un gust.

Eu stau și visez azi la tine
cu ochii pe ceas,
cu mâinile-n buzunarele
acelorași blugi învechiți.

N-are rost să îmi scrii,
n-am adresa.

Telefonul e mort,
n-are ton
... ne-am certat.

Vecinii mă-ntreabă de tine
da' doar din priviri;
din vorbe îmi spun
... "Ce mai faci?"

N-am nimic de făcut,
doar mă plimb printre fiare
și m-așez să mai beau o cafea
... fără rost.

Nu-mi pun zahăr, nici lapte,
îmi place amară
căci mai am gustul tău
pe buza de jos.


- Diana -

Rochița ta cu flori
stătea mereu în alt loc.

De multe ori
o lăsai pe scaun,
alteori pe covor...

Câteodată
se-ascundea rușinoasă
sub pat.

O căutai ore-n șir.

Eu mai fumam o țigară;
te priveam curios
și zâmbeam...


Nu te-am știut niciodată
îmbrăcată cu ea.


- Ioana -

Te-am văzut în metrou:
tu citeai,
eu aveam părul ud
și-o cămașă mai veche.

Eu clipeam,
tu aveai ochi albaștri
și pantofii de lac.


Te-am privit
cam trei stații
în șir...

Te-ai schimbat foarte mult.
Aveai părul scurt,
și-o rochie nouă.
Aveai brățara de-argint
și cercei
(nu îi știu)...


"Peronul pe dreapta;
mă opresc la Romană.
Eu cobor,
tu ramâi."


- Laura -

Laura vrea înghețată
cu capșuni
dimineața...
și uneori la amiază.
Vrea pe o bancă,
la soare,
unde privește-mprejur
și fumează.

Laura vrea frișcă
și ciocolată amară...
vrea cafea cu rom
și uneori
o țigară.

Laura vrea vin alb,
și scorțișoară...
Vrea bomboane
cu lapte
și miere
și-apoi
mai fumează-o țigară.

Laura e tacută,
și se repetă
ca un disc.
Laura are o vârstă
și factori de risc.


- Lisa -

La tine-n oraș
diminețile-s cronometrate
în intersecții...
De la zâmbetul tău
la sufletul meu
sunt doar două.

Insă diminețile sunt grele:
mașinile- fiare ruginite
cu solzi încleștați-
zac între noi
ca o magmă omogenă.

Semaforul clipește:
când rece,
când alb
iar ochii tăi verzi
întarzie să apară...

Eu stau în carcasa mea
ca-ntr-un adăpost de fier;
mai beau o gură de cafea
și oftez, doar un pic...

De-aici
nimeni nu pleacă acasă.

- Ana (alta) -

Tu pictezi
iar eu scriu poezii.
Să știi că nu ne potrivim.

Aș încerca
să facem schimb.
Să te picez
când stai pe canapea,
iar tu să imi scrii
între timp.

Tu fabulezi
iar eu am fantezii.
Să nu mă mai trezești când dormim!


- Anca -

Atât de departe stai
încât până la tine
am schimbat patru limbi.
Când am ajuns
la ușa casei tale,
nici nu știam
în care sa-ți vorbesc.

Am smuls firul
din perete,
am trecut de strada mea,
am urcat mai mulți munți,
am traversat mai multe ape.

Am avut părul
până la umeri,
până la șolduri,
apoi la călcâie:
m-am învelit cu el
și-am dormit
luni întregi.

M-am trezit
sub umeri cu aripi.
Am zburat,
am obosit,
am mers...

Am luat autobuzul
(două stații)
și... iată-mă aici,
cu mai multe cuvinte
în mai multe limbi.

"Sunt obosit.
Vreau să dorm
în patul tău,
să mă trezesc
lângă tine
și-apoi să-ți povestesc
lucruri mărunte."