de mâine mă fac culegătoare de vii
să-mi transpire pe piept soarele lipicios
să port o fustă cu crizanteme decojite
de pe vremea când trăia bunicul
și o bluză gri de atâtea toamne
să miroasă a căldură a om epuizat
a struguri striviți cu tălpile goale pe pământ
nu o să știu cât e ceasul o să smulg
până seara târziu strugurii din carnea lor
o să mănânc așa de mulți
încât o să mi se-nvinețească fața
îngrozitor

(e foarte bine când mă gândesc la propriul viitor ca și cum aș juca xși0 trebuie să iau pe în calcul orice posibilitate dacă mi se va propune să fiu statuie de bronz și eu numai piatră
am cioplit toată viața mea de unde o să știu în ce secundă să las gestul înțepenit în aer
se pot lua câteva măsuri să uit să citesc și să scriu exact în momentul ăasta să nu pot ști ce v-am spus și să nu pot întinde mâna până la următorul cuvânt)

mă văd lucrând pe un șantier oarecare
port o imensă cască galbenă care îmi acoperă
pe jumătate după-amiezile
îmi fac conștiincios treaba
pe trotuar trec oameni spre alte vieți
oarecare
deodată
vecinul de zid îmi trage un pumn
eu îl înjur gândindu-mă că e mai bine
să fac o salată când ajung acasă
salopeta mea roșie cu trei numere
mai mare
miroase a fum de țigară a ceapă verde
gata ultima cărămidă e lustruită
ca bocancul unui militar mort
undeva în Asia dar asta e altă poveste

(în ultima vreme am mâini scurte și unghii lungi vă rog să faceți rezervări din timp pentru poezii cu dedicație ce naiba nu mai e loc)

LOC
TIMP
PERSONAJE
ACÞIUNE finită