chiar și lucrurile despre care aș vrea să scriu
se încăpățânează să rămână mute
le biciui setoasă dar se smucesc până când
prin vena lor cavă aleargă mustangi
tropote-tropote fără nicio putință de a-i opri

și atunci trebuie să întorc povestea
să transform totul într-un cain și abel cu alt sfârșit
să îmi dau seama ce mai contează din ce nu a contat
cât din ce nu spune omul de dincolo
îi rămâne în miocard în gâtlej

dar nici asta nu este prea verosimil
parcă i-ar striga un preot la microfon
roagă-te omule roagă-te
iar el ar trece pe partea cealaltă a grădinii
mut și el

umbra fratelui se scutură ca magnoliile mov
direct în noroi
ți-am spus - fratele ăsta îmi lipsește
fratele ăsta de aceeași sevă
lui aș putea să-i scriu până se sparg
toate dalele de pe bulevardul kogălniceanu
sau până fereastra de la mansarda cu rododendron
s-ar curăța de sânge
și chiar și atunci dacă el ar fi să nu înțeleagă
de ce scriu de ce îl iubesc
aș amuți încă un an și încă unul

orice ar fi mustangii mei nu se caută la potcoave
și nici șapte destine nu pot schimba
doar dacă fur o magnolie înainte de a muri
strivită