îți mulțumesc că m-ai așteptat
abia acum au dat drumul la internet la telefon și celelalte
cred că artificierii de azi-noapte erau bine dispuși
și-au aruncat cu fulgere până și-au distrus propria garnizoană
la mulți ani de ziua celor care comunică prin antenuțe prin cornițe!
mi-e dor de tine
ți-am lăsat lânga pat o pereche de aripi de libelulă
să vii cu umbrela de soare
o iei de la chioșcul cu margarete
nu uita degetarul cu miere! trebuie să servim invitații
și apa cu apa ce facem?
ne-a intrat până în sufragerie de la ploaia de aseară
oare terminăm până ne vin oaspetii? care oaspeți?
ai dreptate suntem doar noi doi
când melci când furnici sau libelule
mi-ai păstrat jumătate din miezul tău de nucă
ai făcut degețele cu stafide paleuri
supa de pui cu găluște și un cozonac rotund ca un trandafir

domnița mă iubește și mă săruta pe aripioare
m-a visat cum o așteptam sub geamul din turn
turnul s-a răsturnat tocmai când ea se gândea
ce frumos ar fi să scriem împreună o altă carte a junglei
furnicuțele au antene bune știu ele ce știu

de fapt captiv în paradis înseamnă că tot ce ai construit
lucrurile de care te-ai înconjurat și care până ieri îți plăceau enorm
azi par a fi un cerc din care nu poți să alergi spre mine
și că bucuria de a reveni acasă a căpătat alt înțeles
e poarta deschisă spre un poem
sau către orășelul copiilor în care tu și eu suntem clovnii
care înveselesc copiii cu giumbușlucurile lor
am un coif roșu pe cap o baghetă
un guler uriaș și un nas cât un cartof
iar tu ai făcut un cor de gândăcei cu care umbli în șir indian
dintr-un capăt în altul ca într-o secvență din la vita e bella
oare nu cumva viața fără unul dintre noi e un lagăr
o colivie aurită în care nu mai putem scoate niciun tril?