Toate lucrurile din viața mea îmi spun „nu!”...
sunt atât de nestatornice încât uneori mă părăsesc.
... atunci mi-e tare greu să mă privesc!...
Cele mi grele îmi par dorințele,
dar și suferințele
căci ele au picioarele cele mai lungi,
pasul cel mai larg
și zborul cel mai ager.

Uneori mi-e drag
când le stârng pe toate
și le conving să spună „da!” sau „poate!”...
Dar atunci mă simt cel mai singur,
și le îngrop adânc
în pământul sufletului meu,
în sicriul gândurilor,
în mantia rândurilor
pe care nu am puterea să le scriu!